Obezitatea poate afecta sănătatea inimii independent de prezența hipertensiunii, a diabetului sau a colesterolului ridicat, conform unor studii recente. Cercetători de la Johns Hopkins și Universitatea din Boston, din Statele Unite, au demonstrat că excesul de greutate determină modificări ale mușchiului cardiac și ale modului în care organismul procesează colesterolul. Mai jos, detaliem posibilele soluții.
Un factor de risc independent
Până de curând, medicii considerau că obezitatea creștea riscul cardiovascular indirect, prin favorizarea apariției hipertensiunii, a diabetului de tip 2 și a colesterolului ridicat. Cu toate acestea, studii recente arată că kilogramele în plus pot afecta inima chiar și în absența acestor afecțiuni.
„Practic, obezitatea pare să acționeze direct asupra inimii, indiferent de alți factori precum hipertensiunea, colesterolul crescut sau diabetul. Pe termen lung, acest lucru poate duce la insuficiență cardiacă”, a explicat Dr. Chiadi Ndumele, cardiolog la Johns Hopkins.
Echipa sa a publicat un studiu în Journal of the American College of Cardiology: Heart Failure, în care a monitorizat peste 9.500 de adulți cu vârste cuprinse între 53 și 73 de ani, fără boli cardiace diagnosticate. Cercetătorii au măsurat indicele de masă corporală (IMC) și nivelurile de troponină T, o enzimă eliberată de celulele inimii atunci când sunt deteriorate. Rezultatele au arătat că, cu cât IMC-ul era mai mare, cu atât creșteau și nivelurile de troponină.
Pe parcursul a 12 ani de monitorizare, persoanele cu obezitate severă (IMC de 35 sau mai mare) au dezvoltat cel mai frecvent insuficiență cardiacă. Cei care aveau atât obezitate severă, cât și niveluri ridicate de troponină, prezentau un risc de nouă ori mai mare de insuficiență cardiacă, comparativ cu participanții cu greutate normală și niveluri normale de troponină.
Studiul a mai arătat că fiecare creștere cu 5 puncte a IMC-ului se asociază cu o creștere de 32% a riscului de insuficiență cardiacă.
Cum se modifică colesterolul la persoanele cu obezitate
O echipă de la Boston University Chobanian & Avedisian School of Medicine din SUA a identificat un mecanism biochimic prin care obezitatea afectează sistemul cardiovascular. Cercetătorii au descoperit că, la persoanele cu exces de greutate, lipoproteinele cu densitate mică (LDL), responsabile de transportul colesterolului în sânge, funcționează diferit.
„Rezultatele noastre arată că, în cazul obezității, problema nu este cantitatea de LDL, ci modul în care acesta se modifică. «Colesterolul rău» devine mai agresiv pe fondul inflamației asociate obezității. Transportul colesterolului se alterează, iar mai mult colesterol se depune în pereții arterelor, formând plăci care pot bloca circulația”, a declarat Dr. Shobini Jayaraman, coordonatoarea studiului.
Cercetarea, publicată în Journal of Lipid Research, a comparat probe de sânge ale pacienților cu obezitate severă, înainte și la 6 și 12 luni după o intervenție chirurgicală bariatrică, cu cele ale unui grup de persoane cu greutate normală. La pacienții cu obezitate, particulele LDL erau mai puțin eficiente în transportul colesterolului către receptorii normali și aveau tendința de a se depune în pereții arterelor, un proces fundamental în ateroscleroză. După pierderea în greutate, calitatea LDL-ului s-a îmbunătățit treptat.
„Studiul nostru arată că, pe măsură ce greutatea pacientului se normalizează, calitatea LDL-ului continuă să se îmbunătățească, indicând o scădere a riscului de boli cardiovasculare. Acest lucru este promițător nu doar pentru pacienții care au suferit intervenții chirurgicale, ci și pentru cei care sunt supraponderali sau obezi și adoptă diverse strategii pentru a pierde în greutate”, a declarat Dr. Olga Gursky, profesor de farmacologie, fiziologie și biofizică la Boston University.
Grăsimea viscerală și riscurile asociate
Grăsimea subcutanată, situată imediat sub piele, este, în general, mai puțin asociată cu probleme medicale. În schimb, grăsimea viscerală, depozitată în jurul organelor interne (inimă, ficat, intestine), are o legătură mai puternică cu bolile metabolice și cardiovasculare.
Deși o cantitate moderată de grăsime viscerală este normală, acumularea excesivă poate duce la creșterea colesterolului, a tensiunii arteriale și la un risc crescut de diabet de tip 2. British Heart Foundation subliniază că aceste modificări contribuie la dezvoltarea bolilor cardiovasculare.
Îngustarea arterelor coronare prin depuneri de aterom crește riscul de infarct miocardic, iar procese similare în arterele cerebrale pot duce la accident vascular cerebral sau demență vasculară.
Cum poate fi evaluat riscul personal
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică obezitatea ca o boală cronică, cu tendință de recidivă, rezultată din interacțiuni complexe între factori genetici, neurobiologici, comportamentali și de mediu. Accesul la alimente procesate, ieftine și bogate în calorii, combinat cu un stil de viață sedentar, a creat ceea ce specialiștii numesc medii obezogene.
Două măsurători simple pot indica dacă excesul de greutate afectează sănătatea: indicele de masă corporală (IMC) și raportul talie-înălțime.
IMC-ul se calculează împărțind greutatea (în kilograme) la pătratul înălțimii (în metri). Conform clasificării OMS, pentru adulți, valorile se interpretează astfel: 18,5-24,9 înseamnă greutate normală, 25-29,9 indică suprapondere, iar 30 sau mai mult înseamnă obezitate. Obezitatea se împarte în trei clase: clasa 1 (IMC 30-34,9), clasa 2 (IMC 35-39,9) și clasa 3 sau obezitate severă (IMC de 40 sau mai mult). De exemplu, pentru o persoană cu o înălțime de 1,75 m, obezitatea severă ar însemna aproximativ 123 de kilograme sau mai mult.
Deși util, IMC-ul are limite, deoarece nu diferențiază între grăsime și masă musculară și nu ține cont de vârstă, sex sau tipul constituției. De aceea, British Heart Foundation recomandă și măsurarea raportului talie-înălțime, mai ales pentru persoanele cu un IMC sub 35.
Pentru a calcula acest raport, se măsoară circumferința taliei la jumătatea distanței dintre marginea inferioară a coastelor și marginea superioară a șoldurilor, chiar deasupra buricului. Apoi se împarte această valoare la înălțime (ambele exprimate în aceeași unitate). Un rezultat între 0,4 și 0,49 indică risc scăzut, între 0,5 și 0,59 risc crescut, iar de la 0,6 în sus risc foarte ridicat. Pe scurt, talia nu ar trebui să depășească jumătate din înălțime.
Semne de alarmă pentru insuficiența cardiacă
Persoanele cu obezitate trebuie să fie atente la simptomele insuficienței cardiace:
- oboseală persistentă,
- dificultăți de respirație,
- bătăi neregulate ale inimii.
„Obezitatea în sine poate provoca leziuni silențioase ale mușchiului cardiac”, subliniază Dr. Ndumele.
Medicii recomandă monitorizarea periodică a indicatorilor de sănătate cardiovasculară, cum ar fi IMC, tensiunea arterială, glicemia și colesterolul. Evaluarea regulată și discuțiile deschise cu medicul de familie sau cu un specialist pot ajuta la identificarea timpurie a problemelor.
Conform estimărilor cercetătorilor de la Johns Hopkins, până în 2030, unul din cinci adulți ar putea avea insuficiență cardiacă, iar creșterea prevalenței obezității contribuie probabil la această tendință.
Ce se poate face pentru scăderea în greutate și menținerea pe termen lung
Dr. Chiadi Ndumele atrage atenția asupra faptului că atât pacienții, cât și medicii pot considera uneori că nu există motive de îngrijorare atunci când tensiunea arterială și glicemia sunt în limite normale. „Poate exista totuși o formă de afectare cardiacă care nu dă semne evidente”, spune cardiologul american.
Pentru scăderea în greutate, specialiștii propun o țintă realistă. O reducere de 5-10% din greutatea corporală în aproximativ șase luni poate aduce îmbunătățiri semnificative ale sănătății cardiovasculare.
„Excesul de greutate este cauzat de mulți factori, precum cei genetici, biologici, de stil de viață, de mediu și chiar de evenimentele din viața dumneavoastră. Prin urmare, a mânca mai puțin și a face mai multă mișcare nu este întotdeauna soluția pentru a pierde în greutate și pentru a menține această pierdere în greutate”, explică platforma www.adevaruldespregreutateata.ro.
În decembrie 2025, Organizația Mondială a Sănătății a publicat primele ghiduri globale privind utilizarea terapiilor bazate pe agoniști ai receptorilor GLP-1 în tratamentul obezității la adulți. Aceste medicamente, administrate prin injecție, ajută la controlul apetitului și la menținerea greutății pe termen lung. Ghidul subliniază că tratamentul medicamentos trebuie să facă parte dintr-un program de îngrijire și nu reprezintă o soluție de sine stătătoare.
Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, Directorul General al OMS, a declarat: „Obezitatea este o boală cronică ce poate fi tratată printr-o îngrijire comprehensivă și pe termen lung.”
Pentru mai multe informații despre gestionarea greutății, accesați www.adevaruldespregreutateata.ro
Articol susținut de Novo Nordisk România
