Cancerul și boala Alzheimer sunt considerate două dintre cele mai temute diagnostice medicale, însă studiile arată că apariția concomitentă a celor două afecțiuni este rară. De ani de zile, cercetări ample nu au putut explica acest fenomen, însă studii recente aduc date experimentale care ar putea clarifica această asociere neobișnuită.
Observația că cancerul și boala Alzheimer coexistă rar a fost constantă în studiile epidemiologice din ultimele decenii. Persoanele diagnosticate cu cancer par să aibă un risc mai mic de a dezvolta Alzheimer, în timp ce pacienții cu Alzheimer sunt mai rar diagnosticați cu cancer, chiar și după ajustarea statistică pentru vârstă și alți factori de sănătate.
Un studiu recent, realizat pe modele animale, sugerează un posibil mecanism biologic responsabil pentru această corelație. Boala Alzheimer este caracterizată de acumularea în creier a proteinelor beta-amiloid, care formează plăci ce afectează comunicarea neuronală și declanșează inflamație și leziuni progresive, conducând la pierderea memoriei și a funcțiilor cognitive.
Studiul, realizat pe șoareci, a arătat că anumite tipuri de cancer ar putea transmite un semnal protector creierului, ajutând la eliminarea aglomerărilor toxice de proteine asociate cu boala Alzheimer. Cercetătorii au implantat șoarecilor modificați genetic pentru a dezvolta plăci beta-amiloid, tumori umane de plămân, prostată și colon. Spre deosebire de animalele fără tumori, șoarecii cu tumori nu au acumulat depozite de beta-amiloid odată cu vârsta.
În plus, animalele cu tumori au prezentat o îmbunătățire a performanțelor de memorie, sugerând că efectul nu se limitează doar la nivel microscopic. Analizele au relevat că tumorile eliberau în sânge o proteină numită cistatină C, care, la șoareci, pare să traverseze bariera hemato-encefalică și să se lege de agregatele de beta-amiloid, marcându-le pentru eliminare de către microglia, celulele imune ale creierului.
În boala Alzheimer, microglia nu mai poate elimina eficient beta-amiloidul, ceea ce duce la formarea plăcilor. În șoarecii cu tumori, cistatina C a activat un receptor de pe microglia, numit Trem2, stimulând celulele imune să elimine plăcile de beta-amiloid. Deși ideea că o tumoră ar putea avea un efect protector asupra creierului pare paradoxală, biologia funcționează adesea prin compromisuri, unde un proces dăunător într-un context poate avea efecte benefice în altul.
Secreția de cistatină C de către tumoră pare a fi un efect secundar al biologiei cancerului, cu o consecință favorabilă asupra capacității creierului de a gestiona proteinele anormale. Cu toate acestea, este important de reținut că prezența cancerului nu este benefică, ci mecanismul identificat ar putea fi exploatat în condiții mai sigure.
Aceste rezultate se aliniază cu cercetări anterioare care sugerează că relația dintre cancer și bolile neurodegenerative nu este pur statistică. Studii ample pe populație au demonstrat constant că persoanele cu boala Alzheimer sunt diagnosticate mai rar cu cancer, iar pacienții oncologici dezvoltă mai rar demență Alzheimer. Această observație a condus la ipoteza unui „echilibru” biologic, în care mecanismele care favorizează supraviețuirea și creșterea celulară, caracteristice cancerului, ar putea contracara procesele de degenerare cerebrală. Mecanismul legat de cistatina C oferă o bază biologică solidă pentru această ipoteză.
Cu toate acestea, este esențial de menționat că studiul a fost realizat pe șoareci și nu pe oameni, după cum subliniază Justin Stebbing, profesor de științe biomedicale la Anglia Ruskin University. Modelele animale reproduc unele caracteristici ale bolii Alzheimer, dar nu reflectă pe deplin complexitatea demenței umane. De asemenea, nu se știe dacă tumorile umane produc cantități suficiente de cistatină C sau dacă aceasta ajunge la creier în același mod pentru a influența riscul de Alzheimer.
În ciuda acestor limitări, descoperirea deschide noi perspective pentru cercetări viitoare, inclusiv dezvoltarea de terapii care să imite efectele benefice ale cistatinei C fără a implica prezența unei tumori, fie prin versiuni modificate ale proteinei, fie prin molecule care să activeze aceleași căi în microglia.
Studiul demonstrează că există legături biologice importante chiar și între boli aparent complet diferite. O tumoră localizată în plămân sau colon poate influența funcționarea creierului prin molecule eliberate în circulație, capabile să traverseze bariere biologice și să modifice comportamentul celulelor nervoase.
Pentru pacienții cu cancer sau pentru cei care îngrijesc persoane cu boala Alzheimer, aceste rezultate nu modifică tratamentul actual, dar oferă o perspectivă optimistă, arătând că studiul aprofundat al unor boli grave poate conduce la descoperiri neașteptate, cu potențialul de a contribui la protejarea sănătății creierului la vârste înaintate.
